intradevar un episod bun.faptul ca nu am aflat finalul ,ridica mult valoare informatiei care vrea sa fie transmisa.nu ne am uitat la episod ca sa aflam daca moare sau ce se intampla.tocmai,treaba asta,te obliga` sa te gandesti la ce ai vazut,nu sa inchizi site ul,acum ca sti ca e ala mort si punct.dar daca ma intrebati pe mine,treaba asta(din film)se intampla cu ajutorul ambelor tabere (poporul si companiile mari) companiile vor bani,te vor cat mai inversunat consumator(de la mancare la informatie) iar omul de rand,se supune .daca e unu la 1000 poate chiar mai mult care vrea sa se autodepaseaca in mod continuu,sa fim fericiti:)) (pentru ca daca nu o faceti ,nu sunteti decat niste animale de casa,vaci care mananca fan ca sa dea lapte si carne ,) in fine..complex subiectu` am de gand sa scriu si despre treaba asta..sper sa fie cat mai multi interesati..
Ce as vrea sa mai subliniez este lipsa de empatie a angajatilor din corporatie. Si eu lucrez in corporatii de 5 ani, insa suntem doar niste cifre. Cand angajatul lor avea pistolul la tampla, ei se gandeau doar la ce efecte negative ar putea avea asupra companiei, nu la viata omului.Un alt aspect care va fi remarcat de corporatisti e modul extrem de greu in care ajungi la CEO. Practic trebuie sa mergi la imediate supervisor, care la randul sau merge la managerul sau si tot asa. Smithereens se doreste a fi echivalentul lui Facebook, iar Billy a lui Zuckerberg. Daca ar fi fost vorba de o companie cu CEO din vechea generatie, cu siguranta ar fi ascultat sfaturile HR-ului si nu ar fi preluat apelul.
Ce vrea episodul sa arata e ca oamenii nu mai niciun fel de simpatie in ei pt. aproapele lor si ca sunt blocati ca niste zombii in social media,mai pe scurt roboti fara un pic de empatie.Trist dar adevarat.
What Black Mirror is essentially telling us in “Smithereens” is that we don’t need to know those details to understand the message. In fact, the lessons we learn from this episode may actually depend on those facts remaining obscure. We don’t see what Mrs. Blackwood learned because she may have learned nothing at all. We don’t learn the fate of Chris because it’s the people’s reaction to the news of his ordeal that deserves our attention. It’s a bleak episode that uses our lack of fulfillment to deepen the sense of despair as we realize that, unlike most more predictive episodes of Black Mirror, this one is already happening all around us right now, and we don’t know how that’s going to end either.
11 comentarii