Faceţi cunoştinţă: ea este Amelie. Amelie nu a fost o fetiţă ca oricare alta. Mama – nevricoasă şi permanent stresată; tatăl – medic, nu o atingea decât când îi făcea controlul medical lunar. Amelie a avut un singur prieten – un peştişor sinucigaş. Şi-a văzut, aşadar, peştişorul roşu preferat alunecând şi dispărând într-un canal al Senei, şi-a văzut apoi mama murind pe pavajul de la Notre-Dame şi tatăl deprimat care îşi revărsa toată afecţiunea asupra unui pitic de grădină.
Amelie a crescut acum şi a devenit chelneriţă în Montmartre, într-un bar ţinut de o fostă dansatoare de circ. Viaţa lui Amelie este simplă: îi place la nebunie să spargă crusta cremei de zahăr ars, sa arunce cu pietricele în Sena, să se uite la oameni şi să-şi lase imaginaţia să zburde.
Viaţa ei pare plictisitoare, dar OK. Până într-o zi, când descoperă o cutie veche cu amintiri din copilăria cuiva pe care nu îl cunoaşte. Atunci totul se schimbă. Jocul lui Amelie începe.
2 comentarii